Memento: 74 de ani de la masacrul carlist din septembrie 1939
Duminica aceasta se vor împlini 74 de ani de la una din cele mai mari grozăvii pe care le-a cunoscut Romania în perioada interbelică şi nu numai. În noaptea dintre 21 şi 22 septembrie 1939 nu mai puţin de 252 de romani, membri ai controversatei Mişcări Legionare, au fost ucişi din ordinul Regelui Carol al II-lea. Potrivit datelor din arhive, au fost asasinaţi nouă legionari în Bucureşti, 13 legionari la închisoarea de la Ramnicu Sărat, şapte de la Spitalul Militar Braşov, alţi 32 de legionari, din care jumătate studenţi, au fost lichidaţi în lagărul de concentrare de la Vaslui. De asemenea, au mai fost asasinaţi 44 de legionari şi din lagărul de concentrare de la Miercurea Ciucului. Ordinul criminal al lui Carol nu s-a limitat la cei deţinuţi din varii motive în închisori şi lagăre, capul încoronat a dat ordin ca în toate judeţele ţării să fie omoraţi cate trei legionari. În cele 54 de judeţe cate avea Romania la acea vreme au fost ucişi fără proces circa 150 de legionari. În majoritatea judeţelor au fost omoraţi de forţele de ordine cate trei legionari, aşa cum cerea ordinul regal, iar Putna, fostul nostru judeţ, nu a făcut excepţie. Marin Petre, Voinea Nicolae, State Vasile au fost suprimaţi doar pentru că erau adepţi ai unei Mişcări nu lipsită de păcate, dar şi-n spatele căreia s-au pus fapte de care nu se face vinovată. Cei mai bătrani dintre focşăneni încă îşi mai amintesc probabil de scenele de groază petrecute în toamna lui ’39. Regele Carol al II-lea a dispus expunerea cadavrelor în pieţele publice. La noi în oraş cadavrele celor trei au fost expuse în faţa vechii Hale şi lăsate spre a fi văzute de focşăneni. Ce a determinat represaliile sangeroase În perioada februarie 1938 – august/septembrie 1940 Romania se afla sub dictatura Regelui Carol care desfiinţase partidele politice şi pusese democraţia în cui. Monarhul ordonase uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, înteiemetorul Mişcării Legionare, iar în noiembrie 1938 acesta împreună cu alţi 13 legionari au fost ucişi conform unui plan orchestrat de Armand Călinescu. În replică, un an mai tarziu nouă legionari l-au asasinat pe Călinescu în Bucureşti după care au mers la sediul Radiodifuziunii pentru a anunţa că a fost executat “călăul” (n.r. numit aşa de legionari pentru crimele pe care le avea Călinescu pe conştiinţă). “La acea dată era mare caniculă în Bucureşti. Prefectura Poliţiei Capitalei a montat în jurul cadavrelor mai multe tribune pentru ca publicul să şi vizioneze descompunerea. La faţa locului au venit membrii Guvernului şi alte somităţi ale clasei conducătoare. În «Jurnalul» care a rulat la cinematografele din acea epocă s-a putut vedea spre pildă cum ministrul educaţiei naţionale, profesorul Petre Andrei, scuipă cadavrele în chip de ură şi pedeapsă post mortem. (…)Nu se ştie ce s-a întâmplat apoi cu cadavrele. După toate probabilităţile au fost incinerate la Crematoriul Cenuşa şi ce a rezultat a fost azvârlit la gunoi”, scria doctorul Şerban Milcoveanu în cartea “Corneliu Z. Codreanu altceva decat Horia Sima”. Călinescu era la acea vreme prim ministrul Romaniei. Orbit de furie, Carol al Doilea a dispus masacrarea a peste 250 de legionari. Prima dată au fost omoraţi cei nouă legionari care l-au executat pe Călinescu, după care s-a trecut la legionarii din toată ţara. Nu încercăm să luăm partea legionarilor, iar Monarhia este cea care, pană la urmă, a făcut Romania Modernă, Romania Mare, dar… “Răzbunătorii”, aşa cum sunt denumiţi în mitologia legionară cei care l-au suprimat pe Călinescu, şi-au asumat fapta, s-au predat autorităţilor şi în cele din urmă au plătit cu viaţa generand un val de ucideri ale camarizlor din toată ţara. Reacţia autorităţillor? Cel puţin ceva mai sangeroasă... (S. TUDOSE)
No comments:
Post a Comment