VREM EVREII NOSTRI INAPOI IN ROMANIA.

30/11/2014   Istorie

EVREII DIN ROMANIA

Primii evrei au ajuns in zona Carpatica adusi fiind de legiunile romane. In perioada in care romanii luptau impotriva dacilor in zona noastra tot ei cotropeau si luptau impotriva evreilor in zona in care in prezent se afla Statul Israel.

Primele asezari de evrei au aparut in Tara Romaneasca, in timpul Imperiului Otoman. Tot in aceiasi perioada apar si evreii care s-au asezat in Transilvania, ei venind din vestul Europei.

Numarul evreilor in Tara Romaneasca si in Moldova a crescut sub domniile lui Matei Basarab, Vasile Lupu si Constantin Brancoveanu. Doctorul lui Stefan cel Mare era evreu.

Evreii erau organizati in comunitati numite bresle. Evreii erau discriminati si se “bucurau” de un statut inferior celui pe care il avea majoritatea crestina.

In secolul XVIII numarul evreilor continua sa creasca: in ciuda acestui fapt sau poate din aceasta cauza libertatile lor au fost ingradite: ei puteau locuii legal numai in anumite orase (de exemplu Alba Iulia in Transilvania) si nu aveau voie sa detina pamanturi in propropietate.

La fel ca si in alte tari din Europa, evreiilor din regiune li se permitea sa faca comert si alte profesii libere.

In cea de a doua jumatate a secolului XIX, situatia juridica a evreilor s-a inrautatit: dreptul de a locuii in orice asezare le-a fost ingradit la fel ca si dreptul de a practica anumite activitati comerciale.

In ciuda faptului ca Programele Revolutiei de la 1848 prevedeau emaciparea evreilor, aceste planuri nu au fost puse in practica chiar daca intelectuali evrei precum Hilel Manoach, Constantin D Rosenthal ( pictorul tabloului “Romania Revolutionara”), Iuliu Popper, Barbu Iscovescu si Davicion Bally au participat la Revolutie in mod activ.

Imediat dupa Revolutie, evreii,  numiti de Alexandru Ioan Cuza “ romani de cult mosaic”, devin o “problema evreiasca” si apatrizi.

Daca in Tara Romaneasca evreii erau o “problema” si erau despuiati de drepturi in ciuda aportului lor la dezvoltarea culturala si economica a societatii, in Transilvania anului 1867 ei primeau, din partea Imperiului Austro-Ungar, toate drepturile civice.

Vrem inapoi in Romania evreii nostri care au parasit Romania din diverse situatii istorice si sociale.

Evreii nostri au fost motorul economiei romanesti,produceau toate bunurile materiale care se fabricau in Romania,evreii au fost buni contribuabili la bugetul statului,au fost oamenii care au stiut SA FACA BANUL PRIN MUNCA SI AU STIUT MEREU VALOAREA BANULUI.Au fost oameni modesti,seriosi,de incredere,de cuvant,au stiut sa pretuiasca munca si valoarea muncii : BANUL.
Vrem inapoi evreii pentru ca ei stiu sa " faca " bani din munca cinstita si sunt inventivi,modestia lor este dovada ca stiu sa pretuiasca banii,stiu  si copii din leagan ca banii se fac numai prin munca si trebuie respecatat,sunt disciplinati,luptatori,stiu sa se jertfeasca daca li se cere,sunt oameni de maxima incredere si eu ca cetatean roman apreciez si oricand pot sa lupt pentru Statul Israel desi sunt om in varsta.

ACUM NU MAI AVEM EVREII SI AM RAMAS PE CAP CU TIGANII.Nu muncesc,nu invata,fura,cersesc,nu platesc impozitele si taxele la buget,fura tot ce le pica in mana,au compromis natiunea romana prin acceptul denumirii date de tiganii unguri miliardari ca George Soros,denumire de RROMI.Trebuie sa scapam de tigani ca sa reconstruim recunoasterea NATIONALA SI INTERNATIONALA A POPORULUI ROMAN.Nu avem in evidente statistice tigani care au luptat si s-au jertfit pentru gloria Poporului Roman.

Chiar si in aceasta situatie, peste 25000 de evrei au luptat ca soldati in armata romana in timpul primului razboi mondial. Ei puteau lupta, puteau murii dar nu puteau devenii ofiteri. Evrei necombatanti au sprijinit efortul de razboi al tarii prin actiuni caritabile si donatii.

La sfarsitul primului razboi mondial  au fost inregistrati:

882 soldati evrei morti

740 soldati evrei raniti

449 soldati evrei luati prizonieri

3043 soldati evrei disparuti

Nici acest aport nu a fost indestulator pentru a schimba situatia juridica a evreilor romani ei continuand sa fie considerati o “problema”.

In 1930, in Romania Interbelica traiau 756930 evrei adica 4.2% din populatia tarii. 13.6% din evreii romani locuiau “la oras”. 10% din populatia capitalei Bucuresti era, la acea data, populatie evreiasca (69885 de persoane)

In pofida faptului ca in 1934 a fost promulgata “Legea pentru folosirea personalului romanesc in intreprinderi”, pana in 1937,  evreii romani s-au bucurat de o perioada relativ relaxata.

In 1937 Guvernul celor 44 de zile, cunoscut si ca Guvernul Goga a venit la putere. Condus de Octavian Goga si avandu-l in component sa pe Generalul Ion Antonescu,  acest Guvern a emis Decretul Lege 169 – “ Decret Lege asupra revizuirii cetateniei”.  30% din populatia evreiasca, adica 225222 evrei si-au pierdut cetatenia romana si au devenit apatrizi in urma acestui decret-lege.

In anii care au urmat situatia evreilor romani s-a inrautatit: legi si decrete precum Decretul Lege 2650 din 1940 a fost preludiul la ceea avea sa urmeze: legea a definit calitatea de evreu in spirit rasist si a legiferat  “inferioritatea rasei evreiesti”. Drepturile civice ale evreilor au fost anulate: din nou.

Casatoriile mixte dintre evrei si “romanii de sange” au fost interzise; evreii nu mai puteau fi functionari publici, membrii in consiliile de administratie, militari, avocati, experti, editori de carti si nici oameni de serviciu in institutiile publice. Pe scurt , romanizarea a fost instaurata.

Cea ce a luat anvergura in timpul Guvernului Goga a fost continuat in timpul regimului Antonescu.

In perioada 1940-1941, statul national –legionar condus de Maresalul Ion Antonescu adopta peste 20 de legi antisemite. Apogeul acestei prime etape a regimului Antonescu o constituie pogromul de la Bucuresti care a avut loc in Ianuarie 1941. Politica antisemita de romanizare fortata a continuat prin promulgarea altor legi antisemite care au asigurat “romanizare” afacerilor si proprietatilor evreiesti.

In aceasta perioada populatia evreiasca a fost deportata si stramutata din Vechiul Regat. Daca in 1940 la sate traiau peste 150000 de evrei, in 1942 populatia evreiasca rurala numara mai putin de 2500 de persoane.  In toata aceasta perioada, procesul de romanizare a fost accelerat: evreii au fost scosi in afara protectiei legilor care le asigurau siguranta si drepturile civice. Evreii lipsiti de aparare au devenit victime usoare si sigure a celor multi care i-au supus la abuzuri si care au profitat din plin de situatia lor mizerabila.

Pogromuri si actiuni de exterminare a evreilor au loc pe teritoriul Basarabiei, a Bucovinei de Nord si in Transnistria care a devenit un imens lagar de concentrare si exterminare a evreilor administrat de armata romana condusa de Maresalul Ion Antonescu.

Demn de mentionat este faptul ca uciderea evreilor de catre legionari a avut loc cu cel putin un an inainte ca Germania Nazista sa puna la punct “solutia finala” a “problemei evreiesti”.  Au fost cazuri in care soldatii nazisti s-au opus violentei aleatorie si dezlantuita manifestata de legionari impotriva evreilor nu din dragoste fata de victime ci din grija pentru planurile de exterminare sistematica care erau puse in pericol de zelul  cu care evreii erau omorati.

Fara indoiala ca daca, in 1942, razboiul nu ar fi luat turnura care a luat-o, Maresalul Antonescu ar fi trimis evrei spre lagarele de exterminare naziste. Evenimentele insa i-au luat-o inainte si fortat fiind de noua realitate, Maresalul a “rezistat” presiunilor germane de a ii trimite pe evrei in lagarele de exterminare din vest.

Astfel “numai” 340000 de evrei si-au gasit moartea in timpul regimului Antonescu, in Holocaustul Romanesc.

In anii care au urmat razboiului, marea majoritate a evreilor romani care au supravietuit Holocaustul  Romanesc au imigrat in Israel. In timpul regimului comunist care a urmat regimului Antonescu, evreii  traumatizati de experientele trecutului si care nu au parasit Romania, au facut tot ceea ce a fost posibil pentru a nu iesi in evidenta si pentru a se “pierde in multime”; unii si-ai schimbat numele, unii au devenit comunisti infocati, altii si-au schimbat religia.

In 1989, antisemitismul ,care a facut  parte si din mentalitatea romaneasca comunista,  a rabufnit: vechi legionari, noi anti-comunisti si revolutionari au ridicat steagul iudeo-bolsevismului si inca o data i-au desemnat pe evrei ca fiind cei vinovati de suferinta generata de regimul comunist care a asuprit Romania timp de 5 decenii.

Aceasta tendinta continua si in prezent: chiar si in lipsa evreilor (in prezent traiesc in Romania aprox 11000  evrei)  antisemitismul se simte ca la el acasa si in Romania.

Cu tristete trebuie sa remarcam ca din 1989 pana in prezent prea putin a fost facut pentru a eradica antisemitismul romanesc: legi promulgate ca urmare a presiunilor internationale nu sunt implementate: antisemiti declarati, negationisti inraiti care neaga Holocaustul Romanesc in public si intineaza memoria victimelor ori de cate ori au posibilitatea, raman nepedepsiti; infractori care ataca si distrug bunuri si monumente istorice evreiesti sunt tratati cu toleranta si  cu superficialitatea caracteristica celor care nu inteleg de ce “evreii fac atat zgomot pentru nimic”.