”Se poate afirma că adevăratul motiv al acestor înscenări l-a constituit succesul eclatant al partidului ”Totul pentru Ţară” la alegerile din decembrie 1937: 478.368 voturi(15.58%), faţă de 1.103.353(35.92%) obţinute de Partidul Naţional Liberal şi 626.612(20.40%) de Partidul Naţional Ţărănesc. Propulsată astfel cea de-a treia forţă politică a ţării, Mişcarea Legionară, legionarii i-au înspăimântat atât pe regele Carol al II lea şi camarila sa condusă de Elena Lupescu şi Armand Călinescu”, scria Radu Dan Vlad în „Procesele Lui Corneliu Zelea Codreanu (1938). Autorităţile, dar mai ales apropiaţii Casei Regale erau îngrijoraţi de faima sporită a lui Codreanu, dar şi de posibilitatea ca acesta să-şi dorească să fie mai mult decât un simplu parlamentar. După arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, în 1938, Armand Călinescu, în aceea perioadă ministru de Interne, spune îngrijorat, aflând de o serie de presiuni din zona germană pentru rejudecarea procesului lui Codreanu, că „Asta înseamnă că va trebuie să rejudecăm procesul lui Codreanu să-l punem în libertate şi cu popularitatea lui, în două, trei luni ajuge la guvernare”, spune Călinescu. Influenţa lui Codreanu, dar şi efectele pe care le producea sunt elocvente. În acele momente, spun istorici precum Gheorghe Buzatu sau Radu Dan Vlad, s-a decis asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu şi a colaboratorilor săi apropiaţi. Cine se face vinovat de asasinarea lui Codreanu Documentele vremii şi o serie de specialiştii arată că cei care au comandat asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu sunt Regele Carol al II lea, Armand Călinescu folosindu-se în special de prefectul Poliţiei Capitalei, Gavril Marinescu. Despre Gavril Marinescu se spune că avea din partea Guvernului „fonduri special destinate” pentru inflitrarea oamenilor Siguranţei în cuiburi legionare dar şi pentru diferite diversiuni. Doctorul Şerban Milcoveanu spunea că ”în tabăra puterii de stat, Armand Călinescu, Victor Iamandi, Gavrilă Marinescu, Mihail Moruzov şi Niky Ştefănescu concepeau progresia în trei etape”, adică descotorosirea de legionari în primul rând prin arestări, apoi eliminarea lui Codreanu şi, în cele din urmă, uciderea restului legionarilor. Prima etapă a fost pusă în aplicare prin participarea involuntară, iar pentru alţii voluntară a marelui istoric Nicolae Iorga în aceea perioadă consilier regal, al lui Carol al II lea. Mai precis Iorga a criticat iniţiativa legionară de a deschide magazine şi pieţe legionare. Codreanu i-a trimis o scrisoare în care îi transmitea lui Nicolae Iorga că ” Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig:Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte. Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.)”, se arată într-un fragment din lunga scrisoare trimisă de liderul legionar, istoricului. Jignit, Iorga îl dă în judecată pe Codreanu. Acesta este momentul în care soarta liderului legionar a fost pecetluită. Au urmat două procese, în ambele implicându-se Armand Călinescu şi aranjând în cele din urmă o condamnare de 10 ani de muncă silnică pentru liderul legionar. „Primul, pentru „ultraj”, intentat la sugestia lui Armand Călinescu de Nicolae Iorga, în aprilie 1938, iar cel de-al doilea pentru „trădare, al ordinul aceluiaşi sanguinar Ministru de Interne (care, depăşindu-şi atribuţiile, a redactat personal actul de punere sub acuzare şi în plus, a stabilit personal pedepsele- 6 luni închisoare corecţională şi respectiv 10 ani de muncă silnică), în mai acelaşi an”, scria Radu Dan Vlad, în ” Procesele Lui Corneliu Zelea Codreanu (1938)”. Odată îndeplinită prima etapă, cea a obţinerii detenţiei pentru liderul legionar, a urmat etapa a doua, asasinarea lui Codreanu. Explicită este nota din memoriile lui Armand Călinescu, din 28 noiembrie 1938, adică cu două zile înainte de asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Armand Călinescu scria. „Gavrilă la mine: Codreanu şi Maniu. Eu: numai Codreanu, Maniu - nu”. Cu alte cuvinte, prefectul Poliţiei îi propusese inclusiv asasinarea lui Maniu, însă Călinescu l-a corectat şi a precizat că în vederile sale ar trebuie să intre doar Codreanu. Imediat a venit şi ordinul de asasinare, însă numai cu girul lui Carol al II lea. ”La 28 noiembrie, Carol s-a reîntors în ţară. În noaptea chiar a reîntoarcerii sale a avut loc o lungă întrevedere cu Călinescu şi cu Gavrilă Marinescu, cărora le-a dat ordinele cuvenite. Douăzeci şi patru de ore mai târziu, în noaptea Sf. Andrei, 29-30 noiembrie 1938, Codreanu era asasinat în codrii Tâncăbeştilor de către călăii regelui”, arăta M Sturdza în „România şi sfârşitul Europei. Amintiri”, citat şi de historia.ro Vă mai recomandăm: Dezbatere „Historia“ la Adevărul Live: Antonescu la Hitler. Misterele rebeliunii legionare Secretele influenţei Mişcării Legionare asupra românilor. Cum au fost atraşi cu „omul nou” preoţi, ţărani şi intelectuali: „Vom ataca toate viesparele jidăneşti”
