sondaj

Sunday, September 15, 2024

 

LEGIONARII NOI 1

 Legiunea Arhanghelul Mihail

Scurt Istoric

Mişcarea Legionară – Scurt Istoric

Logo Garda de Fier

A se vedea şi:  Documentar Mişcarea Legionară

 Legiunea Arhanghelul Mihail, sau pe scurt Mişcarea Legionară (ML), a avut drept cauze ale apariţiei sale crearea României Mari şi modificarea condiţiilor politice şi economice atât interne cât şi internaţionale, odată cu terminarea primului război mondial.

 

La începutul anilor ’20, tinerii studenţi şi adolescenţi priveau cu admiraţie la eroismul părinţilor, bunicilor, fraţilor mai mari sau al rudelor apropiate, care luptaseră în război şi realizaseră Marea Unire. Totodată, în şcoli, dar mai ales în familie, se făcea o bună educaţie religioasă, astfel încât cel puţin 30% din tineret era cu adevărat credincios, creştin‑practicant. Se putea observa că în multe familii spiritul naţionalist, al iubirii de ţară, era puternic dezvoltat. Nici nu se putea altfel din moment ce părinţii îşi făcuseră cu prisosinţă datoria în război. Aşa că o bună parte din tineret s-a simţit obligată faţă de neam şi Dumnezeu să respecte sacrificiul românilor din timpul primei conflagraţii mondiale. Cum? Prin menţinerea şi dezvoltarea României Mari. Prin înlăturarea cauzelor interne care puteau duce la slăbirea fragedei unităţi naţionale. Prin pregătirea de a înfrunta noile pericole externe ce băteau la graniţele ţării, în mod special a pericolului comunist ce venea din proaspăta Uniune Sovietică.

*

     Creatorul Legiunii Arhanghelul Mihail a fost Corneliu Zelea Codreanu,(C.Z.C.) numit şi Căpitanul. Codreanu s-a născut la 13 septembrie 1899. El provenea dintr-o veche familie de răzeşi moldoveni din ţinutul Storojineţ, nordul Bucovinei. La Iaşi şi la Huşi face şcoala primară, iar între anii 1912-1916 efectuează liceul militar de la Mânăstirea Dealul. Neavând încă vârsta minimă necesară, participă totuşi, pentru un scurt timp, alături de tatăl său, la războiul de reîntregire, până când acesta din urmă cade rănit pe front. Între 1917 şi 1918 Căpitanul face Şcoala Militară de Infanterie de la Botoşani. Anii de armată i-au dezvoltat un puternic spirit al ordinii, al disciplinei şi al onoarei.

 

În toată ţara, dar mai ales în Moldova, acţionau o mulţime de agenţi comunişti sovietici, infiltraţi sau proveniţi din Basarabia şi Rusia, în marea lor majoritate evrei de origine. Ideile antinaţionale, atee şi antimonarhice începeau să câştige teren inclusiv în mediile universitare. Având în vedere că ideologia şi doctrina comunistă era de sorginte evreiască, iar marii conducători comunişti din acea perioadă erau în totalitate evrei, termenul de „iudeo-comunism” sau „iudeo-bolşevism” a devenit o banalitate. Nu degeaba în Cronica Iudaică (Jewish Chronicle) din 4 aprilie 1919 ce apărea la Londra se afirma:

– „ Este foarte semnificativ conţinutul bolşevismului şi faptul că atâţia evrei sunt bolşevici. Idealul bolşevismului este în concordanţă cu multe din înaltele idealuri ale iudaismului”. Şi câţiva ani mai târziu, în „The American Bulletin” din 15 mai 1935, rabinul Stephen S. Wise spunea cu nonşalanţă: -„ Unii îl numesc Marxism, eu îl numesc iudaism”. Iar în 1939, Harry Waton, în „A program for the Jews and an Answer to All Anti-Semites”( Un program pentru Evrei şi un Răspuns către Toţi Anti-Semiţii), la pagina 148 scria: -„Nu este un accident că Iudaismul a dat naştere Marxismului, după cum nu este un accident că evreii au îmbrăţişat imediat Marxismul. Toate sunt în perfect acord cu progresul Iudaismului şi al evreilor.” – dar numai în acord cu restul omenirii, nu – adăugăm noi. Aşa încât cei care luptau împotriva comunismului luptau practic împotriva unor concepţii şi a unor oameni politici de origine iudaică şi se considerau astfel antisemiţi, dar nu din punct de vedere rasist ci din punct de vedere social-politic. Totodată, în perioada interbelică, cuvântul de „jidan” folosit în paralel cu cel de „evreu” nu avea conotaţia depreciativă sau negativă din zilele noastre (vezi şi:Ideologia şi practica comunistă)

 

Pericolul „importului” de „revoluţie roşie” bătea la porţile României. Ungaria, sub stăpânirea evreului comunist Bela Kuhn îşi trimitea trupele în Ardeal. Armata română a trebuit să ajungă până la Budapesta ca să elibereze ţara vecină de bolşevici. Realizând primejdia comunistă Codreanu convoacă, în martie 1919, pe camarazii săi de şcoală, în Pădurea Dobrina. Acolo hotărăşte să se opună cu toţii cu arma în mână unei posibile invazii bolşevice dinspre URSS. În aceeaşi lună înfiinţează societatea cultural-naţională a elevilor liceului din Huşi. Societatea va purta numele de „Mihail Kogălniceanu”. În toamnă se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi. Se înrolează în acelaşi timp în „Garda Conştiinţei Naţionale”, asociaţie anticomunistă a muncitorului Constantin Pancu sub conducerea căruia Codreanu începe o puternică activitate antibolşevică:

– sparge în 1920 grevele comuniste ale muncitorilor de la Regia Monopolurilor din Iaşi şi de la Atelierele C. F. R. – Nicolina şi pune la loc tricolorul românesc care fusese aruncat şi înlocuit cu drapelul comunist. În acea perioadă, portul armelor era permis, iar comuniştii deţineau arme, existând permanent pericolul izbucnirii unei răzmeriţe.

– în toamna anului 1920, în urma agitaţiilor comuniste, Senatul Universităţii din Iaşi decide deschiderea noului an universitar fără slujba religioasă tradiţională. Corneliu Zelea Codreanu se decide să intervină singur, iar în ziua începerii cursurilor încuie porţile Universităţii. Deşi este dovedit de numărul mare al studenţilor comunişti, în urma gestului său, conducerea Universităţii decide deschiderea cursurilor la o dată ulterioară, cu slujba religioasă.

 

Corneliu Zelea Codreanu se implică în mişcarea studenţească, iar în 1919 este ales preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept din Iaşi. Prin acţiunile sale şi ale colegilor se realizează în mai 1922 “Asociaţia Studenţilor Creştini” în locul “Centrului Studenţesc din Iaşi”. Îşi ia licenţa în drept la 22 iunie 1922, iar în toamnă pleacă în Germania la doctorat.

 

La 10 Decembrie 1922 studenţii din întreaga ţară declară grevă generală. Motivele:

–        starea de mizerie a studenţilor români;

–     numărul mic de locuri în universităţi pentru ei în raport cu locurile ocupate de evrei; în timpul războiului, tinerii iudei nefiind cetăţeni români, nu au fost înrolaţi în armată; şi astfel s-au înscris în facultăţi în număr mare pe locurile rămase libere după plecarea tinerilor români pe front; când aceştia din urmă s-au întors acasă, au constatat că nu îşi pot începe sau continua studiile, locurile lor fiind ocupate; în majoritatea facultăţilor numărul de studenţi mozaici îl depăşea pe cel al românilor, iar situaţia locurilor în căminele studenţeşti era asemănătoare.

–      insultele şi provocările colegilor „jidani” la adresa celor creştini şi români(la Cluj mediciniştii iudei refuzaseră să facă disecţie şi pe cadavre evreieşti-doreau numai pe cadavre de români sau maghiari).

 

Căpitanul se întoarce repede în ţară şi organizează mişcările studenţeşti din Iaşi. În 4 martie 1923 ia fiinţă în Aula Universităţii din Iaşi „Liga Apărării Naţionale Creştine” având ca preşedinte pe profesorul A.C. Cuza. Codreanu este însărcinat cu organizarea L.A.N.C. pe întreaga ţară. La 26 martie 1923, aproape pe ascuns şi în urma presiunilor exercitate din exterior, Parlamentul modifică art. 7 din Constituţie, dând din oficiu cetăţenie deplină tuturor evreilor aflaţi pe teritoriul patriei, în pofida faptului că mulţi nu ştiau bine limba română, intraseră clandestin în ţară, erau agitatori comunişti infiltraţi şi promotori ai schimbării violente a ordinii sociale şi ai dezmembrării României. Căpitanul îndeamnă studenţimea la manifestări de protest. Au loc nenumărate ciocniri cu poliţia. Corneliu Codreanu este arestat pentru prima oară dar după 7 zile i se dă drumul, justiţia negăsindu-i nici o vină. Urmează mai multe interziceri ilegale din partea guvernanţilor a unor congrese studenţeşti.

Tuesday, May 28, 2024

 

Memento: 74 de ani de la masacrul carlist din septembrie 1939

Ziarul de Vrancea
20 sep 2013 2543 vizualizări
In noaptea dintre 21-22 septembrie au fost ucişi peste 250 de legionari în toată ţara din ordinul lui Carol al II-lea.La noi în Focşani, au fost omoraţi State Vasile, Petre Marin şi Voinea Nicolae.Cadavrele acestora au fost expuse în piaţa Moldovei, langă vechea hală spre a îngrozi trecătorii.Asasinarea primului ministru Armand Călinescu de o echipă de legionari a generat sangeroasele represalii ale regelui Carol al Doilea

Duminica aceasta se vor împlini 74 de ani de la una din cele mai mari grozăvii pe care le-a cunoscut Romania în perioada interbelică şi nu numai. În noaptea dintre 21 şi 22 septembrie 1939 nu mai puţin de 252 de romani, membri ai controversatei Mişcări Legionare, au fost ucişi din ordinul Regelui Carol al II-lea. Potrivit datelor din arhive, au fost asasinaţi nouă legionari în Bucureşti, 13 legionari la închisoarea de la Ramnicu Sărat, şapte de la Spitalul Militar Braşov, alţi 32 de legionari, din care jumătate studenţi, au fost lichidaţi în lagărul de concentrare de la Vaslui. De asemenea, au mai fost asasinaţi 44 de legionari şi din lagărul de concentrare de la Miercurea Ciucului. Ordinul criminal al lui Carol nu s-a limitat la cei deţinuţi din varii motive în închisori şi lagăre, capul încoronat a dat ordin ca în toate judeţele ţării să fie omoraţi cate trei legionari. În cele 54 de judeţe cate avea Romania la acea vreme au fost ucişi fără proces circa 150 de legionari. În majoritatea judeţelor au fost omoraţi de forţele de ordine cate trei legionari, aşa cum cerea ordinul regal, iar Putna, fostul nostru judeţ, nu a făcut excepţie. Marin Petre, Voinea Nicolae, State Vasile au fost suprimaţi doar pentru că erau adepţi ai unei Mişcări nu lipsită de păcate, dar şi-n spatele căreia s-au pus fapte de care nu se face vinovată. Cei mai bătrani dintre focşăneni încă îşi mai amintesc probabil de scenele de groază petrecute în toamna lui ’39. Regele Carol al II-lea a dispus expunerea cadavrelor în pieţele publice. La noi în oraş cadavrele celor trei au fost expuse în faţa vechii Hale şi lăsate spre a fi văzute de focşăneni. Ce a determinat represaliile sangeroase În perioada februarie 1938 – august/septembrie 1940 Romania se afla sub dictatura Regelui Carol care desfiinţase partidele politice şi pusese democraţia în cui. Monarhul ordonase uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, înteiemetorul Mişcării Legionare, iar în noiembrie 1938 acesta împreună cu alţi 13 legionari au fost ucişi conform unui plan orchestrat de Armand Călinescu. În replică, un an mai tarziu nouă legionari l-au asasinat pe Călinescu în Bucureşti după care au mers la sediul Radiodifuziunii pentru a anunţa că a fost executat “călăul” (n.r. numit aşa de legionari pentru crimele pe care le avea Călinescu pe conştiinţă). “La acea dată era mare caniculă în Bucureşti. Prefectura Poliţiei Capitalei a montat în jurul cadavrelor mai multe tribune pentru ca publicul să şi vizioneze descompunerea. La faţa locului au venit membrii Guvernului şi alte somităţi ale clasei conducătoare. În «Jurnalul» care a rulat la cinematografele din acea epocă s-a putut vedea spre pildă cum ministrul educaţiei naţionale, profesorul Petre Andrei, scuipă cadavrele în chip de ură şi pedeapsă post mortem. (…)Nu se ştie ce s-a întâmplat apoi cu cadavrele. După toate probabilităţile au fost incinerate la Crematoriul Cenuşa şi ce a rezultat a fost azvârlit la gunoi”, scria doctorul Şerban Milcoveanu în cartea “Corneliu Z. Codreanu altceva decat Horia Sima”. Călinescu era la acea vreme prim ministrul Romaniei. Orbit de furie, Carol al Doilea a dispus masacrarea a peste 250 de legionari. Prima dată au fost omoraţi cei nouă legionari care l-au executat pe Călinescu, după care s-a trecut la legionarii din toată ţara. Nu încercăm să luăm partea legionarilor, iar Monarhia este cea care, pană la urmă, a făcut Romania Modernă, Romania Mare, dar… “Răzbunătorii”,  aşa cum sunt denumiţi în mitologia legionară cei care l-au suprimat pe Călinescu, şi-au asumat fapta, s-au predat autorităţilor şi în cele din urmă au plătit cu viaţa generand un val de ucideri ale camarizlor din toată ţara. Reacţia autorităţillor? Cel puţin ceva mai sangeroasă... (S. TUDOSE)

 

Masacrul din 21-22 septembrie 1939: 252 de legionari ucisi fara proces! (FOTO+VIDEO)

În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost asasinaţi mişeleşte, fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui călău Carol al II-lea, 252 de legionari. În zorii zilei de 22 septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat, iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile. Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi! Prigoana împotriva legionarilor a continuat cu sălbăticie până în toamna anului 1940, când regele Mihai a proclamat Statul Naţional Legionar.

Pretextul masacrului

Pretextul acestui pogrom, care a distrus o bună parte a elitei Mişcării, a fost pedepsirea premierului Armand Călinescu în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă legionară. Acesta a fost împuşcat pentru responsabilitatea sa în asasinarea banditească, prin strangulare, a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, şi a Nicadorilor şi Decemvirilor, din ordinul lui Carol al II-lea.

Călinescu a fost membru în Partidul Național Țărănesc şi a fost ales deputat în parlament între 1926 și 1937. Atitudinea sa obsesivă față de legionari a produs căderea guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcția de Ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie cu șeful unei puteri străine”. Poartă responsabilitatea comenzii asasinării ilegale şi barbare a liderilor legionari arestaţi, inclusiv a lui Codreanu, în 30 noiembrie 1938. În decembrie acelaşi an, este membru fondator al partidului regal, Frontul Renașterii Naționale. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește Prim Ministru al României. Este pedepsit pentru crimele sale de echipa legionară denumită “Răzbunătorii“, condusă de Miti Dumitrescu.
După pedepsirea lui Călinescu, “Răzbunătorii” au intrat în clădirea Radioului, au intrat in direct, anunţând “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Poliţiei, fiind omorâţi a doua zi în locul atacului.

Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii

În 1940, când Miscarea Legionarã a venit la guvernare, ziua de 22 Septembrie a fost proclamatã Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii iar cei peste 80 de fruntasi legionari asasinati în lagãrele de concentrare de la Vaslui, Miercurea Ciuc si Râmnicu Sãrat au fost dezgropati din cimitirele lagãrelor si înhumati crestineste în cimitirul Mãnãstirii Predeal, în cadrul unei mari solemnitãti la care au participat Fabricius, Ministrul Germaniei, si Ghigi, Ministrul Italiei.

Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare, la cimitirul din Predeal, 1940

În cimitirul Mãnãstirii “Sf. Nicolae” din Predeal odihnesc rãmãsitele elitei legionare, între care Gheorghe Clime, Alexandru Cantacuzino, Nicolae Totu, Alexandru Christian-Tell, Gheorghe Furdui , Bãnica Dobre, Mihail Polihroniade, Paul Craja, Gheorghe Istrate, Ion Banea, Iordache Nicoarã, Ion Belgea, Victor Gârniceanu, ca si cenusa celor incinerati de autoritãtile asasine la crematoriul din Capitalã: Vasile Christescu, Nicoleta Nicolescu, Victor Dragomirescu, grupul Nadoleanu si grupul Miti Dumitrescu.

Dupã instaurarea comunismului, cimitirul legionar de la Predeal a fost profanat de noile autoritãti atee, troitele ridicate în memoria eroilor distruse, crucile arse si pângãrite.

procesiune legionaraLISTA LEGIONARILOR ASASINAŢI ÎN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939

Din Calendarul „Cuvântul” 1941

“Noaptea de 21 spre 22 Septembrie 1939 sfințește cu sângele ei cea mai mare jertfă eroică din istoria Românilor. 252 legionari, pentru credința lor în opera Căpitanului și în destinul mântuitor al generației de astăzi, au fost asasinați săvârșindu-se astfel o crimă împotriva întregului neam românesc. Legionarii cei mai destoinici, din toate unghiurile țării, din sate și orașe, au adus cu slava morții lor întemeierea României Legionare. Spiritul lor trebuie să trăiască în făptuirile noastre. Sângele lor și durerea să o simțim necontenit. Numai astfel le vom da mărirea care li se cuvine. Căci ei sunt: Prezenți, Prezenți, Prezenți, în viața de astăzi și de-a pururi a României Legionare.

Penitenciarul Râmnicu Sărat

Cantacuzino Alexandru, avocat, București;
Totu Nicolae, avocat, București;
Clime Gheorghe, inginer;
Tell C. Alexandru, avocat, București;
Furdui Gheorghe, profesor, București;
Bănică Dobre, ad-tor ziar, București;
Polihroniade Mihail, avocat, București;
Craja Paul, medic, București;
Simulescu Sima, profesor, București;
Apostolescu Gheorghe, comerciant, București;
Istrate Gheorghe, abs. acad. com., București;
Banea Ioan, medic, Cluj;
Serafim Aurel, inginer, București.
La Spitalul Militar Brașov
Cotigă Traian, avocat, București, Penit. Sp. R. Sărat;
Ionică Eugen, inginer, București, Penit. Sp. R. Sărat;
Șiancu Emil, ofițer rez. Cluj, Penit. Sp. R. Sărat;
Proca Gheorghe, monteur Domnița Maria (Bacău), cu domiciliul obligator la M. Ciuc;
Pihu Grigore, funcționar București, Dom. obl. Vaslui;
Sușman Iuliu, funcționar, București, Dom. obl. Vaslui;
Herghelegiu Ion, avocat, Bacău, Dom. obl. M. Ciuc.
În Lagărul de la Vaslui
Spânu Iordache, student, București;
Clime Traian, student, București;
Gârcineanu Victor, avocat, București;
Teodor Tudose, avocat, Iași;
Polisperhon Supila, student, București;
Boboc Constantin, student, București;
Goga Mircea, student, București;
Popescu Spiru, student, Frăsan-Durostor;
Comănescu Nicolae, student, Ploiești;
Calapăr Mihsi, abs. teol., Negrești-Neamț;
Belgea Ioan, bibliot., București;
Popescu Vasile, f. profesie, București;
Antoniu Ioan, avocat, București;
Stahu Teodor, avocat, Fălticeni-Baia;
Cârdu Valeriu, ziarist, Oravița Caraș;
Moțoc Mircea, student, București;
Răcman Gogu, student, Hodivoaia-Vlașca;
Teohari Mircea, student, București;
Bujgoli Spiru, lic. lit., Frăsani-Durostor;
Moraru Alexandru, student, Dej-Someș;
Rioșeanu Petre, dir. Nitrogen București;
Constantiniu Dorin, contr. S. T. B., București;
Dobre Radu, rnanip. S. T. B., București;
Danielescu Josim, student, Ploiești;
Nicolicescu Gheorghe, elev, ing., București;
Borzea Virgil, student, Brașov;
Caratașu Chiriac, student; București;
Busuioc Ioan, student, București;
Maricari Nicolae, locot. ref., București;
Tucan Boris, viticultor, Hârtop-Tighina.

București

Dumitrescu Dumitru, avocat, Ploiești;
Popescu Cezar, student medicină, originar Ploiești;
Popescu Traian, student Drept, originar Ploiești;
Moldoveanu Ion, student Politehnică, originar Ploiești;
Ionescu R. Ion, student Drept, originar Ploiești;
Vasiliu Ion, desenator, originar Ploiești;
Ovidiu Isaia, fotograf, București M. Brătianu 34;
Stănciulescu Marin, lăcatuș, București, Bd. Brătianu 24;
Paraschivescu Gheorghe, student Politehnică, București Bd. Brătianu 24;
Dragomirescu Victor, abs. Politehnică, din închisoarea Văcărești.
În Lagărul de la Miercurea Ciucului
Stegărescu Constantin, contabil, București Ilfov;
Borzea Titus, student, Brașov;
Rădulescu Virgil, gazetar, București;
Enescu Ioan, student, București;
Micu Augustin Liviu, inginer, Timișoara;
Macoveschi Ioan, desenator, București;
Pavlescu Alexandru, avocat, București;
Biriș Ovidiu, avocat, București;
Susai Vasile, lic. Drept, București;
Felecan Vasile, ajust. mecanic, București;
Prodea Nicolae, lăcătuș, București;
Grama Iosif, student, București;
Miter Ioan, student, Caransebeș;
Popescu B. Anton, funcționar, Băile Herculane;
Noaghiea Gh. Virgil, student, Caransebeș;
Tiponuț Gheorghe, elev liceu, Oradea;
Nuțiu Aurel, student, București;
Teodorescu Gheorghe, sculptor, Ploiești;
Todan Coriolan, student, Fibiș-T. Torontal;
Ducaru Dumitru, subing., Râșnov-Brașov;
Ungureanu Corneliu, lic. litere, Craiova;
Corbeanu Vasile, student, Bragadiru-Ilfov;
Coman Constantin, student, Bragadiru-Ilfov;
Popa Tiberiu, stud., Bragadiru-Ilfov;
Popescu Marin, stud., Cumpăna-Constanța;
Vilmuș Adam, bucătar, Iași;
Dorca Afilon, abs. Teolog., Velișoara-Severin;
Cioflec Marius, student, Timișoara;
Benec Constantin, funcționar CFR, Ohaba-Mătnic Severin;
Gheorghe Constantin, student, Stupini-Brașov;
Strugaru Nicolae, avocat, Iași;
Constantinescu Dimitrie, abs. med., Iași;
Dobrin Liviu, abs., med., Arpașul de Jos-Făgăraș;
Zus Radu, student, Cernăuți;
Buhai Vasile, student, București;
Iordache N. Nicoară, asistent univ., București;
Raicu Const., licențiat, Iași;
Stamate Eugen, student, Iași;
Zanche Petre, funcționar, Iași;
Gârcineanu Florin, lt. ref., București;
Vasiliu Gheorghe, lt. ref., Iași;
Filipov Vasile, comerciant, București.

În restul țării

Jud. Durostor: Nicolae Nastu, Costică Manganița și Dionisie Memu.
Jud. Timiș Torontal: Udrea Teodor, Dragomir Gheorghe și Cocora Alexandru.
Jud. Caliacra; Petre Caranica, Chițu M. Popescu și Dumitru Covache.
Jud. Gorj: Constantin Șerban, Căpitanul Gh. Munteanu și preotul Motomancea Grigore.
Jud. Constanța: preotul Chivu Ion, Chiriazi Constantin, preotul Mocanu Staicu și preotul Secăreanu Ion.
Jud. Putna: Vasile State, Nicolae Voinea și Petre Marin.
Jud. Vâlcea: preot Aurel Nicolaescu, Dumitru Diaconescu și Nicolae Vasilescu de pe teritoriul urban.
Jud. Lăpușna: Diaconescu Vasile, Florescu Sergiu și Palamarciuc Ioan.
Jud. Bacău: Condopol Mircea, Mandache Alexandru și Antonovici Constantin.
Jud. Mehedinți: Gheorghiu Victor, Matici Marin și Geacu Petre.
Jud. Argeș: Ioan Pielmuși, Olteanu Vasile și Traian Amzăr.
Jud. Cluj: Cuibus Petre și Erimia Nicolae.
Jud. Prahova: Alexandru Cojocaru și Filip Dumitru.
Jud. Dolj: Nicolae Horculescu, Ilie Poenaru și Ioan I. Ștefanache.
Jud. Bihor: Cosma Lazăr și Jude Dumitru.
Jud. Roman: Creangă Vasile.
Jud. Vaslui: Gheorghe N. Volocaru.
Jud. Brăila: Bobota Teodor și Ioan Udrea.
Jud. Cahul: Borzac Lazăr, Băleanu Ioan și Cerbu Iancu (asasinați ulterior).
Jud. Neamț: Nicolae Malinici, Vasili Avădanei și Vasile Puiu.
Jud. Olt: Găman Florea, Dumitru Mânzu și Gheorghe Preda.
Jud. Fălciu: Ioan Codreanu, Nicolae Emil șl Croitoru Vasile.
Jud. Teleorman: Abagiu Dumitru și Aristotel Cristea.
Jud. Ialomița: Manolescu Grigore, Constantin Constantinescu și Traian Badea.
Jud. Dâmbovița: Nițescu Petre, Lungu Ioan și Gălmeanu Ioan.
Jud. Dorohoi: Gheorghe Surugiu, Gheorghe Barbu și Ioan Honceru.
Jud. Turda: Cucerzan Constantin, Nichita Augustin și Tonceanu Gheorghe.
Jud. Bălți: Condratiuc Alexe, Ursache Victor și Ioan Gherman.
Jud. Brașov: Faur Ioan, Bordeianu I. Lehaciu, Papacioc Radu și Nicolici Nicolae.
Jud. Mureș: Rusu Iacob, Paletaș Francisc și Pădurean Nicolae.
Jud. Hotin: Vasile Dobuleac, Teodor Dubovinschi și Iacob Soroceanu.
Jud. Cernăuți: Pisarciuc Silvestru, Regwald Francisc și Molotiuc Ioan.
Jud. Severin: Ghinda Gheorghe, Galescu Pavel și Damaschin Sârbu.
Jud. Sălaj: avocatul Burcaș Augustin.
Jud. Ciuc: Duma Iosif, Caranica Ioan și Mircea A. Ilie.
Jud. Tighina: Heidenrech Wladimir, Căldare Constantin și Coragancev Ioan.
Jud. Năsăud: Tonea Simion, Cornel Girigan și Tolan Alexandru.
Jud. Cetatea Albă: Ioan Vlădău, Paucă Dumitru și Damian Curoglu.
Jud. Tecuci: Căsăneanu Gheorghe, Spirache Teodorescu și Baciu Vasile.
Jud. Muscel: Nerasan (av. Câmpulung) și Ioan Stancu.
Jud. Covurlui: Costăchel Popa, Asasinat ulterior; Tudor Croitoru și Gheorghe Potolea.
Jud. Soroca: Levițchi Ștefan, Șciucă Boris și Criclivai Azare.
Jud. Arad: av. Maduta Ioan, Bulboacă Ioan și Julan Ilie.
Jud. Maramureș: Butnaru Ioan, Chirculiță Dumitru și Belidcan Mircea.
Jud. Iași; Elena Bagdad, Nicolae Dănilă și pr. Leonid Miron.
Jud. Hunedoara: Popa Petre, Cornea Gheorghe și Sârbu Nicolae.
Jud. Orhei: Zalupcescu Grigore, Mocanu Andrei și Răileanu Naum.
Jud. Romanați: Niculescu Gheorghe și Oprovici Horia. (Teritoriul urban).
Jud. Suceava: Reuț Ioan Neculae.
Jud. Buzău; Voinea M. Constantin.
Jud. Trei Scaune: Ing. Lascăr Gheorghe, Vrânceanu Gheorghe (asasinat ulterior).
Jud. Botoșani: Vasile Iftimuță, Mihai Grigoriu și Gheorghe Mancoș.
Jud. Satu-Mare: Bozinteanu Victor și Spiridon Jitaru.
Jud. Câmpulung (Bucovina): Irimiciue Valerian, Țăranu Traian și Cozan Luchian.
Jud. Târnava Mică: Bârza Gheorghe, Prus Ioan și Codrea Nicolae.

Apel legionar la Ramnicu-Sarat, 22 septembrie 1940

Din aceste relatări oficiale, reiese că au fost asasinați numai în noaptea de 21-22 Septembrie 1939, la București 10 legionari; spitalul Militar Brașov 7 legionari; Lagărul de la Miercurea Ciucului 44 legionari; Penitenciarul Râmnicu Sărat 13 legionari; Lagărul de la Vaslui 31 legionari și în restul țării 147 legionari. Deci un total de 252 legionari numai într-o singură noapte.

Ceilalți eroi și martiri asasinați în timpul prigoanei din 1938 – 40 sau omorâți pentru credința lor Legionară în anii anteriori, au fost pomeniți în Cronologia legionară. Unora însă, nici până astăzi nu li s-a putut preciza data și împrejurările în care au fost asasinați. Pentru toți Legionarii căzuți pe teritoriul Țării: PREZENT!”

Legionari ucisi de Carol @

 

250 de legionari ucişi într-o singură noapte. Cum a vrut să scape Carol al II-lea de „gardişti“

34
Publicat:
Ultima actualizare:

În septembrie 1939, în România au avut loc o serie de asasinate împotriva Mişcării Legionare. Sute de legionari au fost omorâţi fără judecată, iar cadavrele lor au fost expuse în piaţa publică la ordinul lui Carol al II-lea, ca represalii după uciderea lui Armand Călinescu.

În anul 1937, odată cu alegerile din România, Mişcarea Legionară condusă de Corneliu Zelea Codreanu devenea cea de-a treia forţă politică a ţării, după PNL şi PNŢ. Succesul eclatant al legionarilor a stârnit însă îngrijorarea la palat, iar Carol al II lea îi vedea pe „gardişti“ drept o ameninţare, în condiţiile în care extrema dreaptă pusese mâna pe putere în Germania. Tocmai de aceea, Carol s-a gândit încă din acel an la lichidarea Gărzii de Fier şi a partidului ”Totul pentru Ţară”. 

”Dacă orientarea franco-engleză urmărită fidel de toate partidele aduse la guvernare şi de factorii de decizie de la Palat părea depăşită de resurecţia germană manifestată în cadrul relaţiilor internaţionale europene de la jumătatea deceniului IV, reorientarea spre Berlin şi Roma era indicată ca variantă paratrăsnet împotriva pretenţiilor teritoriale ungare, bulgare, şi sovietice de către tot mai mulţi oameni politici ai vremii, printre care G.H. Brătianu,Octavian Goga şi nu în ultimul rând Corneliu Codreanu. Dar poate că această opţiune de politică externă şi succesul electoral din decembrie 1937 au grăbit lichidarea politică şi chiar fizică a Mişcării Legionare şi a liderului său”, preciza Corneliu Ciucanu în „Dreapta politică romanească. Politică şi ideologie: 1919-1941”. 

ADVERTISING

Decapitarea Mişcării Legionare

Prima încercare a lui Carol al II-lea sfătuit, evident, de camarila sa, a fost de a lăsa fără conducere Mişcarea Legionară. Sufletul Gărzii de Fier era liderul acesteia, Corneliu Zelea Codreanu. Regele a crezut că odată cu moartea sa, mişcarea se va disipa. Legiunea a fost în repetate rânduri interzisă din cauza mesajului antisemit şi anti occidental. Mai mult, în urma violenţelor şi a asasinării primului-ministru I.G. Duca, liderii legionari ajung din nou în atenţia autorităţilor. Codreanu este achitat, în cele din urmă, din lipsă de probe care să dovedească implicarea acestuia în asasinat. După 1937, Carol al-II lea îl dorea din nou pe Codreanu după gratii şi la dispoziţia oamenilor săi. Lucrurile iau turnura potrivită pentru monarhul României în momentul în care Codreanu intră în conflict cu academicianul Nicolae Iorga, fost prim-ministru şi influent consilier regal la curtea lui Carol al II-lea. Mai precis, Iorga se opunea comerţului legionar promovat de Codreanu şi a interzis chiar şi înfiinţarea cantinelor legionare. În acest context, Codreanu îi trimite o scrisoare de mustrare academicianului Iorga prin care îl numeşte „necinstit sufleteşte”.

”Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig: Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte. Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu”, îi scria Codreanu.

Imediat, Iorga îi face plângere penală. Liderul legionar este arestat, judecat şi iniţial primeşte 6 luni de închisoare corecţională pentru ultraj la adresa lui Iorga. Mai apoi, prin implicarea lui Armand Călinescu, ministru de Interne la acea dată, se fabrică un nou proces împotriva legionarului, iar Codreanu este condamnat la 10 ani de muncă silnică, fiind acuzat de trădare. Odată Codreanu ajuns în puşcăriile statului, putea fi pus în aplicare planul de suprimare al liderului Mişcării Legionare.

În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu împreună cu alţi 13 legionari printre care se aflau şi ucigaşii lui I.G. Duca au fost transportaţi de la Râmnicu Sărat la Bucureşti, cu o dubă a Jandarmeriei. În dreptul localităţii ilfovene Tâncăbeşti, jandarmii au pretextat o pauză şi au oprit duba ordonându-le prizonierilor să coboare. Pe câmpul de la marginea drumului au fost ştrangulaţi şi apoi împuşcaţi din spate pentru a fi invocat motivul unei încercări de evadare. Trupurile lor au fost duse la Jilava şi stropite cu vitriol, apoi băgate într-o groapă comună. În aceeaşi noapte, şi alţi legionari au fost prinşi şi împuşcaţi, la Cluj şi Bucureşti. Este vorba despre conducători de cuiburi sau persoane influente din cadrul mişcării legionare. De exemplu, în aceeaşi noapte şi-au găsit sfârşitul locotenentul Nicolae Dumitrescu, profesorul Vlad Cristescu, dar şi alţi legionari.